Domnul Chiselita mi-a oferit noi raspunsuri anodine in Ziarul "Tribuna", singurul care-i mai permite si dumnealui sa isi mai manifesteze frustrarile... .
Atat am sa-i transmit domnului:
Nu doresc sa ma scald in mocirla voastra, in care voi va credeti imparati, si poate chiar sunteti... !
Ce ma caracterizeaza (inclusiv talentul) nu ma face sa vreau sa le dovedesc lor ceva, pentru ca nu merita efortul si nici persoanele in cauza... . Din punctul meu de vedere, numai niste persoane cu un ego exacerbat se pot ataca citind creatiile altcuiva, considerandu-se analisti, in ale exegezei, de prim rang. Mai bine, se faceau comentatori sportivi...desi, chiar si acolo, am ceva indoieli ca ar fi facut fata.
In final, le dedic urmatoarea poezie (al carei autor sunt sigura, ca nici nu-l cunosc, decat, eventual, cautandu-l pe net...-asta, apropo in ce priveste cultura literara a acestora):
"Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrezesc ne'nmormântaţi..." .
Dar, nu mai cautati pe internet,... va spun eu: E Minulescu!
