Replică

Replică ... pentru Dumitru Chiseliţă ("Tribuna")

După cum bine se ştie, „un prost găseşte întotdeauna unul mai prost, care să-l admire” (Nicolas Boileau). Acum, domnule Chiseliţă, să nu credeţi că aş fi putut cumva atenta la imaginea dumneavoastră – n-aş suporta gândul să consideraţi că făceam eu referire la persoana dumneavoastră; de fapt, voiam să vă aduc la cunoştinţă acest lucru, pentru că m-am gândit că poate nu ştiaţi şi voiaţi să aflaţi…iar eu v-am ajutat… J. În plus, nu eu am spus-o, ci Nicolas Boileau. Cu alte cuvinte, d-le … Chiseliţă, nu mai încercaţi să apăraţi părerile neavenite ale unor oameni comuni, pentru că ajungeţi să fiţi confundaţi cu ei (nu că ar fi prea greu)… . Nu de alta, dar ţin să vă supun atenţiei că ideile dumneavoastră nu au caracter de adevăr universal valabil, aşa că formulările gen: „e sub orice critică” sau „E mai degrabă o încercare a unui student militar de a scrie „ceva” deşi nu prea „le are” cu aşa ceva” (referitor la alte persoane) sau alte asemenea pseudo-judecăţi de valoare, vă pun sub incidenţa legii, deoarece ele trebuiau formulate, în cel mai rău caz, având ca introducere „În opinia mea” sau „După părerea mea” sau „Aşa cum văd eu lucrurile”, pentru că astfel, nu faceţi altceva decât să mă obligaţi să mă repet (ceea ce nu-mi place) şi să vă spun ce i-am spus şi prietenului d-voastră de la „România Literară”... : "Nu ştiu dacă să iau în calcul vârsta pe care o aveţi, deoarece e dublă faţă de a mea, dar cu siguranţă, mă declar siderată de analogiile pe cât de tendenţioase, pe atât de slabe din punct de vedere al raţionamentului cognitiv pe care mi le-aţi adresat. Mai mult decât atât, folosirea abuzivă a numelui meu şi încercarea evidentă de a atenta la imaginea mea, prin publicarea acelui articol fără consimţământul meu, mă obligă să vă supun atenţiei următoarele articole din lege, care vă plasează sub incidenţa acesteia: art. 30 din Constitutie, intitulat “ libertatea de exprimare ” arată la aliniatul (6): “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.”; art.72 alin. (1) – „Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.”; alin. (2) – „Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.”; art.74 – „Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: h) utilizarea, cu rea credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană; art.252 – “Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică, precum şi a oricăror altor drepturi nepatrimoniale.”. Ceea ce aţi făcut, mi se pare de-a dreptul imoral, nedeontologic, altfel spus – neetic, iar când afirm acest lucru, nu mă refer doar la actul în sine, dar şi la modul de folosire a limbajului, de altfel inadecvat pentru o persoană care se consideră literată şi care scrie despre ceilalţi, prin faptul că acel limbaj este agramat.".

Şi şi-aşa, din câte am înţeles, e posibil să vă alegeţi cu destul de multe procese din partea cenaclului literar militar de la Sibiu „George Topârceanu”. Vedeţi d-voastră, arta de a scrie nu e pentru toţi şi dacă mai începeţi să vă permiteţi să şi criticaţi...deşi d-voastră nu ştiţi ce-i aceea literatură, pentru că nu aţi practicat-o niciodată, fiind doar simplu secretar de redacţie, obişnuit cu hârţogăraia, atunci mă duceţi cu gândul la vorba aceea- „Cine nu se pricepe la nimic, începe să critice... .”.

Nu faceţi decât să-i călcaţi pe urme colegului, care  pe lângă faptul că nu stă bine la capitolul „gramatică”, se încurcă şi în silogisme aparent existente, însă derizorii. Nu că dumneavoastră aţi puncta mai bine la acest capitol... vedeţi dumneavoastră, pentru a scrie, este elementar iniţial, să ştii cum să scrii. Cum să criticaţi dumneavoastră pe cineva, dacă acea persoană vă este cu mult superioară din toate punctele de vedere? Inclusiv literar! Oricum, nu mă surprinde reacţia dumneavoastră, după replica pe care i-am dat-o d-lui în cauză, cu care din câte înţeleg, sunteţi în relaţii (nu ştiu ce fel de relaţii, ce-i drept... .). N-are sens să mă repet cu ceea ce i-am adresat şi d-lui Horia Gârbea, însă puteţi citi ceea ce i-am scris dumnealui, ştiind că vă este valabil şi dumneavoastră! Domnule Chiseliţă,  chiar nu ştiţi ce-i aceea „punctuaţie”? Mă dezamăgiţi... . „E mai degrabă o încercare a unui student militar de a scrie „ceva” [VIRGULĂ] deşi nu prea „le are” cu aşa ceva.”. „Domnule Cinteză, aş continua „duelul” aici [VIRGULĂ] dar nu vreau să apărem în analele istorico-jurnalistice ca „Războiul lui Cinteză cu Chiseliţă” că,  sincer, mă umflă râsul numai când citesc cum sună.”. (Apropo, „când citesc cum sună”??? – poate vreţi să scrieţi: „când aud cum sună”... sau mai bine - „când citesc cum scriu”... J, dumneavoastră auziţi prin ochi? Şi eu care credeam că le-am întâlnit pe toate... .).  „Căutând netul, am aflat că domnul Schor este nu numai umorist de calitate [VIRGULĂ] ci şi un faimos medic dermato-venerolog.”. „Fără a cădea nici în boala auirelilor patriotarde, nici în a negaţionismului deprimant de la care ar trebui să înveţe mulţi autointitulaţi epigramişti de pe Cibin [VIRGULĂ] care „produc” la limita jalnicului.”. Şi iar mă simt nevoită să fac o digresiune – 1. Iar jigniţi „<produc> la limita jalnicului.”; 2. Aţi făcut dublă negaţie la nivel logic!!! – ce-i asta?- „Fără a cădea nici...nici”, poate voiaţi să spuneţi „Fără a cădea în...sau” – nu vi se pare că sună mai „acătări”? J .  Aşadar, în ce priveşte folosirea virgulei, vă pot sugera câteva mici sfaturi de folosire a ei, altfel vă recomand „să nu mai scrieţi..., dacă n-aveţi ... cunostinţe”... .

Virgula se foloseşte:

- înainte de o conjuncţie adversativă ( „dar”, „iar”, „ci”).

- înaintea unei conjuncţii conclusive: („aşadar”, „aşa că”).

- înaintea unei circumstanţiale de cauză: „Nu a ajuns la timp, pentru că ... .”.

- înaintea unei propoziţii consecutive: „A mâncat atâta de mult, încât nu mai putea să se mişte”.

- pentru a despărţi o propoziţie concesivă de restul frazei: „Chiar dacă / Deşi / Cu toate că ştia răspunsul, el refuza să vorbească.”.

- pentru a despărţi o condiţională de restul frazei: „Dacă nu rişti, nu câştigi.”.

- pentru a despărţi o propoziţie incidentă de restul frazei: „Copiii, spunea cineva, se nasc toţi cu ochii albaştri.”.

- pentru a despărşi o apoziţie de restul propoziţiei: „Mihai, fiul lui Cristi Maftei, are 9 ani.”.

- după un substantiv în cazul vocativ: „Dana, vino aici!”.

- după o interjecţie: „Vai, iar am uitat banii acasă.”.

- înaintea pronumelui relativ "care", atunci când acesta este folosit pentru a adăuga o informaţie suplimentară: „Copilul, care până atunci stătuse linistit, începu să dea semne de nerăbdare.”.

Cazuri în care nu se foloseşte virgula:

- înaintea pronumelui relativ "care", atunci când acesta este folosit pentru a oferi o informaţie relevantă: „Elevii care nu poartă uniformă nu vor fi primiţi în şcoală.”.

- înaintea unei conjuncţii copulative: „Nu am mâncat şi nici nu am băut nimic toată ziua.”.

- nu se despart prin virgulă subiectul şi predicatul.

- nu se despart predicatul şi complementul direct sau indirect.

Off, iar trebuie să dau lecţii de gramatică tuturor criticilor mei... , măcar de m-ar plăti vreunul pentru asta... . Chiar nu se găseşte nicio persoană demnă să poarte denumirea de „critic literar”, care să-mi aducă o exegeză curată şi obiectivă? Că până acum, din ce i-am dat seama, n-am avut de-a face decât cu nişte neprofesionişti (din punctul meu de vedere)... . 

Dar, să mergem mai departe: pe lângă nefolosirea punctuală a punctuaţiei, domnul în cauză este foarte neglijent în scris, mai exact „sacriificiu”, „pueceluşului”, „ne” (în loc de „ni”), „înmantrculări”, „cu bine şi rele” (în loc de „cu bune şi rele”.).

            În neobosita dumneavoastră dorinţă de a-i ataca pe toţi (militari, de altfel – voi face referire la acest aspect, mai târziu), indiferent dacă aveaţi argumente cu pretenţie de om „cultivat”, nu de copil de clasa a VI-a..., care se supără şi începe să plângă dacă nu-i convine ceva, nu aţi ajuns şi la clasa a VII-a probabil, să aflaţi de substantivee epicene – adică acelea care rămân cu aceeaşi formă la ambele genuri, ca să fiu mai explicită - forma de „muz” nu cred să existe, cel puţin, nu în sens literar... . „Adică am ajuns, nu, un fel de muz (masculinul de la muză, nu?).” NU! Nu, d-le „critic”, NU! Nici nu mă mir de poezia pe care v-a adresat-o dl.  Sandu Cinteză - „Unui nimeni” ... . 

            Se pare că nu prea ştiţi să vă faceţi mulţi prieteni (în afară de cel de la „România Literară”, care confundă pe alocuri literatura cu pornografia): „Accept să fiu porcăit, de matale, în poezie, proză, grafică, muzică, sculptură, arhitectură, in fiecare ediţie a Rapsodiei, cu condiţia de a nu mai face apologia marxismului şi propagandă materialist-dialectică în produsele dv. literare.”, îi scriaţi unui coleg de condei cu mine..., pentru că noi, spre deosebire de d-voastră, suntem colegi, în scris, pentru că scriem, şi numai după aceea, ne mai dăm şi cu părerea... . Şi un sfat: fiţi mai consecvent cu pronumele de politeţe – ori mergem pe „matale” ori pe „dv.”... şi din câte ştiam, parcă era „dvs.”... . Adică, ori e cal ori măgar... .

            Cât despre rimă ... acelaşi lucru pe care i l-am adresat acelui ... individ ...: „Nu ştiu dacă aţi auzit, însă pe lumea aceasta există şi rimă parţială sau imperfectă, sau altfel spus  „asonanţă”, care se studiază încă din clasa a VII-a, dar probabil aţi sărit peste acea clasă, sau mai bine zis, poate nici nu aţi ajuns..., cine ştie?”, - iată, un alt lucru care se învaţă în clasa a VII-a (chiar încep să mă îndoiesc că aţi trecut prin ea ... oare pe vremea dumneavoastră ... acum „n” ani, se făceau şi clasele gimnaziale la FF/ID?). Mai mult, poezia mea la care aţi făcut referire, a fost apreciată de mai multe reviste care au şi publicat-o!!! Da, au publicat-o, şi nu mă refer doar la „Rapsodia”, dar ce să ştiţi d-voastră, când nici măcar nu ştiaţi de existenţa asonanţei, de unde şi lipsa de ureche muzicală; de unde nici nu mă mir de gusturile pe care le aveţi în materie de muzică ... . Că tot mi-aţi recomandat să ascult „Paraziţii”, îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar ... prefer B.U.G. MAFIA... . Ce să faci? – deşi nu mă impresionează gusturile d-voastră , merg pe ideea că nu te poţi c... în gustul omului... . Probabil că vă place formaţia „Paraziţii”, deoarece vă regăsiţi în „Cum să jigneşti o femeie”, ca orice bărbat adevărat... ha ha! Să dăm exemplu de nişte versuri pe care le ascultă un literat,... de vârsta d-voastră ... (nu v-o desconspir, staţi liniştit) – «Pus in situatia de-a te f**e chiar si ultimul distrus, / S-ar c**a pe el de frica, s-ar p**a pe tine de ras. » « Fantezii, sa stii, sunt mii, am o multime, / Vad mii de p***e bune cand ma uit prin tine. ». Unde-o fi rima aia perfectă???  Aaaa, că vorbim de asemănări la nivel fonetic, deja o dăm în acea numită „asonanţă”, dar nu în ceea ce vă dădeaţi d-voastră atotcunoscător... . Aşa că lăsaţi-o mai moale cu sfaturile indecente şi neadecvate nici măcar logicii pe care vreţi să o afişaţi în mod irelevant! Se pare că nu vă deosebiţi, în definitiv, prea mult de Horia Gârbea... , asta ... ca să mă exprim ... finuţ .  

„Cât despre Ziua Naţională, a existat aşa ceva la Sibiu? Când?.”. Da, aş începe prin a spune că domnul în cauză, adică d-voastră, are o problemă cu militarii, deoarece cu fiecare prilej a criticat sistemul militar şi şi-a dat cu părerea în domenii cazone nefamiliare acestuia. Domnule, care vă daţi rotund, ştiţi poate, că armata este ca o familie mai mare – toţi ştiu câte ceva despre ceilalţi. Iar despre d-voastră n-a fost prea greu de aflat în ce fel v-aţi desfăşurat activitatea militară... . Doar pentru că alţii au reuşit ceea ce d-voastră nu aţi reuşit, nu înseamnă că trebuie să fiţi invidios până la lacrimi, ci că ar trebui să lăsaţi atitudinea persiflantă şi să vă vedeţi locul din coada plutonului ... . Şi lăsaţi în pace sistemul, că s-ar putea să vă mai treziţi cu un proces sau mai multe în spinare ... . V-aţi legat inclusiv de pensiile militarilor şi de faptul că pensionarii militari beneficiază de transport gratuit, adresându-vă într-un mod grotesc şi jignitor ... . N-aş vrea să vă citez, pentru că mi-e mie ruşine... . Oricum, de obicei, citez persoanele importante . 

            Şi încă ceva – am observat cum vă consideră şi cititorii ... „Greselile sunt omenesti si daca isi recunosteau greseala nu era nimic, de fapt mai nimic. Dar sa ai o astfel de reactie mi se pare lipsa de profesionalism. Asa cum le-am scris si la ei pe site, redactia de peste 20 de oameni probabil a fost mustrata de sefi ca nu mai vin cu nimic nou, aceeasi oameni cu mentalitati invechite si limbaj de lemn. Poate le-a fost dat drept exemplu Sibiu 100% care reuseste cu un singur om si cativa [colaboratori] sa faca un ziar mai consistent. Desi nu exista termen de comparatie, unul fiind saptamanal, unul [cotidian]. Si asa s-au gandit la o metoda sa se scoata, justifice. Urat mod, oricum, iar cred ca cititorii ii vor taxa. Mai ales ca toate aceste gafe ale lor erau scrise pe un blog, nu in ziar. Nu sunt [vinovati] cititorii pentru divergentele dintre ziaristi, a publica un astfel de comentariu [intr-un] ziar e ca si cum ti-ai jigni cititorii, e ca si cum ei ar fi obligati sa participe la balacareala voastra. Rusine Dumitru Chiselita pentru neprofesionalismul de care ai dat dovada~!” din http://www.podulminciunilor.ro/presa/ora-de-iarna-tribuna-se-da-din-arest.html